Cred ca vine un timp cand fiecare e dator sa-si puna intrebari despre valorile morale pe care le mosteneste si le ofera mostenire. Vine un timp cand ne simtitm imbatraniti, depasiti de repeziciunea cu care se transforma lumea. Ne uitam la copiii nostri sau la generatia actuala si avem tendinta sa ne opunem multor tendinte, facem eforturi sa nu fim absurzi, sa intelegem necesitatile lor, sa le intelegem visurile sau frustrarile.
Imi amintesc ca parintii mei dezaprobau sarutul in public sau iesirile la discoteca (actualul pub sau club). Si... dar poate nu sunt atat de veche, nu? Oare ce vom dezaproba noi, ca parinti? Cu ce dileme ne vom confrunta, cate framantari vom avea cu privire la siguranta copilului nostru?
Pe mine ma uimeste acum usurinta cu care se renunta la pudoare si la unele semne elementare de bun-simt pentru o exhibitie care parca te izbeste in fata ca izul de canal. E vorba de un limbaj murdar, plin de vulgaritati, de aluzii obscene, intarite de elemente nonverbale asemenea. Presa, filmul, literatura, simplul mesaj transmis in mod familiar de un individ, chiar si gandul, toate sunt intesate de expresii maculate, de conotatii mai putin ortodoxe. Ma intreb care ar fi motivatia acestui fenomen si unde va duce pana la urma?
Luati de pilda filmul recent Bad teacher sau chiar filme considerate clasice, cititi randuri din poezia sau proza moderna, urmariti-va cu atentie limbajul si veti vedea ca am dreptate: nu ne putem descotorosi de obscen, de sexualitate, de perversitate. Pe strada injuraturile sunt fara varsta, se aud de la pusti de 12-15 ani pana la...
Veti spune ca pertinenta limbajului tine si de educatie. Asa credeam si eu, acum nu mai sunt atat de idealista. Influenta educatiei de acasa nu mai are o pondere convingatoare. Sfera prieteniilor, a anturajului, necesitatea de a iesi in evidenta tot mai mult contracareaza bunul-simt de acasa (care poate lipseste si aici).
ATENTIE!,
NU SE POATE COPIA...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu